miercuri, 24 noiembrie 2010

Prejudiciile fierberii alimentelor

Citat din "Hrana vie - o speranta pentru fiecare" de Ernst Gunter

De curand a venit cineva la mine sa-mi spuna, cu un aer triumfator, ca, uite, o adepta a alimentatiei naturiste, ce avea 40 de ani, a murit de cancer. Dar s-a aflat ca nu era vorba de o "naturista" ci de o "vegetariana". Intre cele doua notiuni este o mare deosebire. Vegetarienii renunta intr-adevar, la folosirea carnii, dar fierb cele mai multe mancaruri. Chiar daca fierberea se face cu grija, de exemplu in abur, nu este nici o deosebire intre acest sistem de fierbere si celalalt. In ambele cazuri sunt distruse substantele cele mai de seama, enzimele.
Pe langa enzime, prin fierbere sunt distruse, in mare masura si vitaminele. Una din cele mai importante dintre ele, vitamina C, a carei sarcina principala este curatirea sangelui, se pierde total prin fierberea alimentelor maruntite si la fierberea laptelui; in alte alimente este distrusa doar partial in timpul prepararii mancarurilor. Toate sarurile minerale se elimina prin apa de fierbere si prin aburi, astfel ca legumele si zarzavaturile nu mai contin nimic hranitor in ele. Proteinele isi pierd 2/3 din valoarea lor nutritiva prin fierbere, parte prin coagulare, parte prin distrugere. Totodata, substantele proteice astfel modificate produc mai multe reziduuri si acizi in urma metabolismului.
Lipsa de enzime are ca urmare faptul ca mai mult de 3/4 din sarurile minerale importante din celulele corpului nu pot fi valorificate de organism, depozitandu-se ca reziduuri. Cu astfel de pierderi enorme, cei mai multi oameni sunt subalimentati, chiar avand stomacul plin. Asa ca, oricati bani cheltuiti pentru hrana, pe mesele dumneavoastra se gasesc numai alimente cu valoare nutritiva redusa. Prin fierbere, sunt degradate chiar si amindonul si fructoza, care isi schimba total compozitia chimica. In acest fel ele devin o reala primejdie pentru oameni, predispunandu-o la obezitate, modificari chimice inexistente in alimentele care nu se fierb. Fructele crude sunt suportate chiar si de diabetici, dar nu si cele fierte: iata o dovada certa ca schimbarea suferita de zahar si amidon prin fierbere este categoric daunatoare. Fructele nu trebuie fierte sau sterilizate sub nici o forma. Conservarea se rezolva doar prin congelarea lor.
Cele mai mari prejudicii le sufera insa grasimile si uleiurile si nu numai la fierbere, ci chiar in timpul procesului de fabricatie, de exemplu, la obtinerea uleiului prin presare la cald. Grasimile animale si vegetale solidificate si uleiul incalzit oblitereaza arterele si provoaca hipertensiunea arteriala, pe cand uleiurile obtinute prin presare la rece le curata de depuneri.
Aroma si gustul picant al fiecarui aliment sunt foarte prejudiciate prin fierbere, de aceea este neaparat nevoie de un suport artificial, intre care sarea de bucatarie si zaharul, ambele foarte otravitoare (daunatoare) sunt cele mai folosite. Intr-adevar, un ajutor deplorabil pentru un mare fiasco!
S-a observat ca din mancarurile gatite se mananca de trei-patru ori mai mult, cantitativ, decat din cele crude, pentru ca volumul alimentelor scade mult prin fierbere; si astfel, depunerile si cresterea in greutate cu greu mai pot fi evitate. In plus, cheltuielile adiacente generate de alimentatia fiarta sunt mult mai ridicate decat costul cruditatilor. Notele medicilor depasesc de multe ori, chiar impatrit, banii dati pe mancare; o asigurare de boala care, de fapt, ar fi putut fi evitata, devine, imperios necesara; la toate aceste cheltuieli se mai adauga intreruperea temporara a lucrului (concediile de boala) si curele de tratament in statiuni balneoclimaterice. Dar, mai grave decat toate celelalte, si care nu pot fi evaluate in cifre, sunt durerile si chinurile bolnavului, abstractie facand de suferintele psihice si neajunsurile financiare care se instaleaza in unele familii.
Iata cat de multe sacrifica omul doar pentru o neinsemnata placere culinara!
De altfel, gustul ar putea fi usor reeducat, pentru ca se stie ca el este o obisnuinta. Apropo de satisfactiile gustative, imi place mai mult alimentatia mea de astazi decat mi-a placut cea din trecut!
Imi amintesc bine de trecerea mea de la vechile obiceiuri culinare la alimentatia naturista. Sardelele in ulei, la cutie, erau la acea data hrana mea preferata. Cand am inceput sa schimb regimul, mi-am propus ca pe viitor sa-mi cumpar numai cate o cutie, numai sambata, si niciodata sa nu cumpar doua deodata, ca sa le am pentru doua sambete: daca ai in casa tocmai acel "ceva bun", la care trebuie sa renunti, cu greu vei reusi, totdeauna ispita iti va da ghes "macar sa gusti"! Dupa un timp mi-am cumparat o cutie la doua saptamani si apoi tot mai rar. Dupa aproximativ o jumatate de an, nu am mai simtit nevoia de sardele. Am gasit in schimb multe alte alimente delicioase.

ENZIMELE

Citat din "Hrana vie - o speranta pentru fiecare" de Ernst Gunter

Cand, acum 50 de ani, s-a descoperit ponderea vitaminelor in viata noastra, stiinta a facut un mare tam tam asupra importantei lor. Au fost cunoscute astfel bolile ce pot surveni ca urmare a distrugerii vitaminelor in alimentele fierte si rafinate. De ce o asemena propaganda? Pentru ca era posibil ca vitaminele sa fie preparate industrial si sa se poata face astfel afaceri!
In anul 1940, dr Edward Howell a facut, in acelasi domeniu, o descoperire si mai mare, cercetand substantele vitale propriu-zise si anume ENZIMELE, a dovedit ca ele sunt purtatorii vietii din orice organism viu, fiind deci si materia vie din alimentele noastre, atata timp cat nu sunt distruse de fierbere.
Este uimitor cum stiinta nu a pretuit corespunzator aceasta descoperire extraordinara si cum de nu s-a facut nici un fel de "publicitate" in favoarea enzimelor, cum s-a facut pentru vitamine. De ce? Explicatia este simpla: enzimele sunt purtatorii de viata ce sunt gasiti numai in hrana nefiarta! Ele nu pot fi fabricate, si ca urmare, nu pot constitui o "afacere". Daca bolnavii, prin alimentatia cu cruditati pot fi vindecati fara sa mai dea bani pe medicamente, consultatii, etc ( de mancat, omul oricum trebuie sa manance), cine ar fi interesat sa popularizeze o atare realitate? In orice caz, nu ar face-o industria chimica, farmaceutica sau alimentara! Si medicii? cei mai multi din ei nu stiu nimic despre imensa valoare de vindecare a cruditatilor. In ciuda tuturor cunostintelor si experientelor stiintifice, marea masa a populatiei a fost lasata, pana acum, intr-o totala ignoranta!
Ceea ce s-a dovedit neinteresant pentru stiinta si industrie, este insa foarte important pentru noi, care vrem sa fim si sa ramanem sanatosi. Atat succesele in tratarea bolilor incurabile, cat si cele obtinute in tratarea altor boli, dar care nu au fost realizate prin metode chimice, sunt trecute sub tacere.

ENZIMELE. Ce sunt ele de fapt si in ce constau functiile lor?
Este vorba de niste fermenti specifici; ei contin scanteia vietii si intretin viata vegetativa ( de relatie) in celulele plantelor si animalelor. Exista nenumarate tipuri de enzime; nu numai ca ele sunt caracteristice oricarei specii de plante si animale ci imprima, totodata, oricarei fiinte, particularitatea ei specifica, cladesc organele acesteia si le mentin intr-o permanenta activitate. Nu exista nici o diviziune celulara, nici o crestere sau perpetuare fara prezenta enzimelor. Acestea sunt administratorii si executorii pe care natura i-a pus in orice creatie vie. Ele dirijeaza procesele chimice in fiecare organ al omului, al animalelor si plantelor, ca si cum ar putea gandi.
Ceea ce ele realizeaza in interiorul organismului nostru constituie cea mai mare minune a lumii vii. In corpul uman exista doua tipuri de enzime. Dintr-o categorie fac parte asa-numitii fermenti (enzime endogene). Ei sunt secretati de glandele digestive si reglementeaza digestia. Celelalte, enzimele propriu-zise, exogene, sunt cele care ne intereseaza. Acestea produc in organism actiunile sus-amintite si. indeosebi, realizeaza metabolismul celular. De aici ne putem da seama de enorma insemnatate a enzimelor pentru sanatatea noastra. Sunt infinit mai importante decat vitaminele, care exercita mai curand functia de substante ajutatoare ale enzimelor si de "curieri" ai acestora.
Spre deosebire de fermentii digestivi, pe care organismul si-i poate fabrica singur, corpul nostru nu poate produce enzimele eterogene. Dupa cum arata si prefixul "EX", ele trebuie procurate din afara, printr-o anume alimentatie, ca si vitaminele. Toate puterile si frumusetile pe care enzimele le-au depus intr-o planta tanara, gata sa incolteasca, intr-o leguma sau intr-un fruct, ne sunt acum oferite noua - ele fiind constituenti indisolubili ai componentelor alimentatiei de cruditati - si vor intra intr-un alt ciclu de activitati, cel parcurs de celulele propriului nostru corp. Aceasta randuiala inteleapta constituie o lege a naturii. PAtrunderea enzimelor in celuluele noastre si mai apoi legatura ce se formeaza intre ele poate fi comparata cu e exogamie - intrarea intr-o familie prin casatorie. Ele ajung apoi stapane in "casa" si asigura existenta si inmultirea celulelor. Acesti operatorii vii, am putea spune spiridusi inteligenti, actioneaza ca niste adevarati mecanici, controland toate functiile corpului. In glande, de exemplu, conduc cu indemanare producerea de hormoni, in ficat functioneaza ca niste chimisti inteligenti, in rinichi si glandele pielii enzimele se ingrijesc ca sangele sa fie purificat de toxine. Iar exemple de aceeasi natura pot fi gasite la infinit.
Cu cat alimentatia noastra contine cat mai multe enzime "proaspete", cu atat mai multe sunt izvoarele de viata ce se revarsa in corp si din care se pot forma tot mai multe celule tinere. Ceea ce inseamna un surplus de energie si mai multa rezistenta, o crestere a imunitatii impotriva bolilor, inseamna frumusete, o mai buna functionarea glandelor, si ca urmare, o mai buna reglare a greutatii corporale, curatirea sangelui si a tesuturilor de tot felul de subnstante reziduale, etc. Si totul contribuie la vindecarea artritei( una din bolile ce produc cele mai mare depozitari de saruri), calculilor biliare, arterosclerozei, bolilor de inima, a cancerului si a o serie intreaga de alte afectiuni.

Daca enzimele pot sa vindece si sa curete ( sa elimine toxinele), cu atat mai usor pot sa ne fereasca de toate aceste suferinte, mai ales la o varsta mai inaintata care, de regula, este insotita de tot felul de neputinte, mai mare sau mai mici.
Alimentatia vie (cruditatile), constituie si cel mai bun tratament de infrumusetare. Se accelereaza reinnoirea celulelor, pielea redevine elastica, iar formarea ridurilor se opreste. Apoi se reglementeaza activitatea glandulara inlaturandu-se pericolul obezitatii sau slabiciunii. Cele mai mici si superficiale vase de sange ale corpului sunt curatate de depozite fiind mai bine irigate. De aici, infatisarea proaspata, tinereasca. In acelasi fel cruditatile vindeca hipertensiunea, anghina pectorala si impiedica infarctul miocardic. Cel care foloseste regimul natural de cruditati traieste o intinerire treptatam ce poate fi echivalata cu o micsorare a varstei biologice cu pana la 20 de ani de viata, chiar si in ceea ce priveste activitatea sexuala.
In descrierea noastra am prezentat functia enzimelor ca pe o adevarata minune. Am mai aratat ca aprovizionarea celulelor corpului cu enzime exogene, din alimente, constituie o lege a naturii. Asa ca lasam pe seama cititorului sa decida daca distrugerea acestor enzime prin fierbere, pasteurizare sau prin alte procedee intalnite in industria alimentara nu reprezinta o ignorare a legilor naturii, nerespectarea lor.
Pierderea cea mai importanta, ca urmare a lipsei enzimelor din hrana, o constituie deprecierea sarurilor minerale, printre care fosforul, calciul, potasiul, fierul si altele; astfel pe de o parte este favorizata aparitia oricaror maladii, iar pe de alta parte se instaleaza tot felul de boli perfide, ascunse. Chimistii sustin ca prin fierbere nu se distrug sarurile nutritive. Ei au dreptate, dar ceea ce se pierde sunt enzimele legate organic de saruri. Fara enzimele corespunzatoare, sarurile nu pot fi transformate si asimilate astfel incat sa fie utile, ele ramanand in cea mai mare parte fara valoare, depozitandu-se ca reiztuuri. Sarurile minerale organice, nutritive se transforma in saruri minerale anorganice.
Paralel cu lipsa de saruri minerale, evolueaza si intoxicarea sangelui si a organelor cu reziduuri, ceea ce genereaza, ca urmare, o alta serie de boli.

Care este tipul de alimentatie specifica omului?

Citat din "Hrana vie - o speranta pentru fiecare" de Ernst Gunter.

Deoarece a fost un timp in care oamenii s-au hranit mai mult cu carne de vanat, fiarta sau fripta, se putea trage concluzia ca noi am fost creati pentru alimentatia cu carne si pregatirea ei la foc este normala. Astfel de concluzii sunt insa putin intemeiate si de aceea, derutante.
De ce animalele salbatice, care traiesc in libertate, in general nu se imblonavesc, in timp ce printre popoarele civilizate de astazi cu greu se mai poate afla un om sanatos?
Pentru a obtine raspunsul corect la intrebarea noastra, ne putem ajuta facand o serie de comparatii cu ceea ce se intampla in lumea animala. Ce categorie de animale e mai apropiata de om in ceea ce priveste anatomia si fiziologia aparatului digestiv? E vorba oare de categoria animalelor de prada, a ierbivorelor, a omnivorelor ( de ex porcul) sau a acelora ce se hranesc mai ales cu fructe (maimutele)? Gorila de exemplu, nu mananca nici un pic de carne. Maimuta antropoida este singurul animal al carui aparat digestiv este alcatuit si functioneaza intocmai ca cel al omului. Intestinul carnivorelor este de cinci ori mai mic decat cel uman, iar maselele lor sunt zimtate, pe cand ale omului sunt tocite, saliva lor este acida pe cand a omului este alcalina, in interior intestinul lor este neted, pe cand al omului este cutat, limba lor este aspra la pipait, pe cand a omului este neteda, chiar si acidul gastric este mult mai " acid" mai puternic, la animalele de prada.
Organele digestive ale omnivorelor se aseamana mai mult cu cele ale animalelor de prada decat cu cele ale oamenilor; ceea ce inseamna ca un carnivor poate sa mistuie mai usor plante si fructe comparativ cu un mancator de vegetale si de fructe (vaca, maimuta, omul) atunci cand e pus in situatia sa digere carnea. Deoarece acidul clorhidric al omului este prea slab pentru digestia carnii, iar intestinul sau este ondulat si de cinci ori mai lung decat al animalelor carnivore, carnea ramane prea mult timp in interiorul acestuia, ceea ce produce putrefactia si mirosul urat. Substantele de putrefactie trec prin peretele intestinului, in sange, si genereaza diverse boli.
Sustinatorii teoriei evolutioniste si-ar sparge capul cugetand pentru ce aparatul nostru digestiv nu s-a adaptat treptat la alimentatia pe baza de carne sau macar de ce nu a ajuns sa fie asemanator cu cel al omnivorelor(porcul). Teoria lor va ramane mereu sub semnul intrebarii. Toate acestea nu dovedesc oare ca omul s-a hranit gresit, de aceea este gata sa se imbolnaveasca de orice fel de boala posibila?

Animalele ierbivore nu au gheare pentru a prinde si a sfasia vanatul. Omul si maimuta sunt sigurele animale dotate cu maini, cu care sa se poata catara pentru a-si lua fructele din pom, o dovada ca pentru hranirea lor este nevoie in primul rand de fructe. Civilizatia a produs schimbari fundamentale in modul de viata al oamenilor, dar aspectul tubului lor digestiv a ramas acelasi. Si astazi el este la fel cu cel al maimutelor antropoide; in consecinta si alimentatia omului ar trebui alcatuita, in primul rand din fructe. Intre acestea ar trebui socotite si nucile si semintele. Maimuta se hraneste si cu boabe de plante si cu frunze netede, ceea ce ar corespunde cu salata noastra. Daca gaseste radacini sau bulbi comestibili nu le trece cu vederea, si bineinteles, le mananca asa cum i le-a dat natura. Nu stie nimic despre fiert, sare de bucatarie, zahar rafinat, despre otravurile conservante!
Referindu-ne la noi, putem spune deci ca vom fi cu atat mai sanatosi cu cat alimentele noastre vor fi putin preparate, mai naturale.
In urma aceste constatari, nu suntem indemnati sa ne amintim una din primele invataturi despre "nutritie" pe care Creatorul a dat-o primei perechi de oameni si care este scrisa pe prima fila a Bibliei?
Sta scris: "Iata v-am dat orice iarba care face samantam orice pomi fructiferi care fac poame bune pentru hrana voastra" Iar spusele acestea au valoare de lege a naturii, deoarece pentru o atare hrana am fost noi creati.

HRANA VIE - Ernst Gunter

HRANA VIE - O speranta pentru fiecare.



Saptamana trecuta am mers in vizita la mama mea. Avea pe masa cateva carti despre nutritie. Nu am idee cum au ajuns acolo. Ea nu le citea. Sa fie pura intamplare sau nu?
Am luat cartile sa vad despre ce vorbesc si fata mi s-a luminat instant. Una dintre ele se numea "Hrana vie". Mama o are de cativa ani buni, cartea fiind publicata de editura Venus, in 1998. Cum de nu am citit cartea aceasta pana acum? Nu mi-a venit sa cred. O cumparase ca avea pe coperta verso doua mere. Buna treaba! :)
Am luat cartea la mine si intr-o zi, pe la ora 17 m-am apucat sa o citesc. Si drept va spun, nu am lasat-o jos din mana pana nu am terminat-o. M-a captivat din primele randuri.
Mi-a placut ca este foarte bine structurata si este usor de citit si de inteles. Subiectele sunt tratate pe capitole. In plus sunt si cateva retete interesante pentru o viata sanatoasa.
In cursul a catorva postari, vreau sa redau cateva capitole care le consider foarte importante: despre hrana vie, despre enzime, zahar, sarea de bucatarie, etc. Merita sa cautati aceasta carte, sa o cumparati, sa o cititi si mai ales sa ii urmati sfaturile. Nu trebuie sa lipseasca din biblioteca dvoastra.

HRANA VIE
Oare de ce atat de multi oameni sufera si sunt bolnavi in tinp ce animalele, fie in libertate, fie cele din gradinile zoologice, a caror hrana nu este constituita din alimente nici fierte, nici modificate printr-un anume proces de fabricare, raman, ca sa spunem asa, cu totul ferite de orice boala?
Tot ceea ce este in legatura cu alimentatia bazata doar pe cruditati este luat in deradere de multi oameni de stiinta si medici si chiar infierat. Si atunci, nu este de mirare ca multi din ei cad victime acelorasi boli de nutritie, cum ar fi infarctul miocardic, cancerul si altele, fiind secerati de aceleasi maladii ca si pacientii lor, fie ca este vorba de inalti legiuitori - care ar fi primii indreptatiti sa ia masuri pentru o reforma alimentara -, fie de cel din urma cetatean. Lacomia de bani si dividente sporite are adesea o mai mare pondere decat interesul pentru sanatatea oamenilor, a individului si chiar a lor proprie. Aproape toti, de la cel mai mare la cel mai mic, sunt condamnati sa se zbata intr-o suferinta continua. S-a creat convingerea ca bolile sunt un dat al sortii. In realitate s-ar putea preveni multe maladii si neajunsuri. Se remarca insa cu usurinta ca nu toate suferintele sunt provocate de o alimentatie necorespunzatoare, deoarece legile firesti ale naturii pot fi incalcate si in alt fel. Dar chiar in aceste cazuri unde este vorba, se pare, de cauze psihice, lipsa de cruditati are si ea partea ei de vina, ce favorizeaza aparitia unei anume boli.
Nu trebuie insa sa uitam ca nimeni nu este, din nastere, vegetarian, iar regimul de cruditati trebuie sa aiba o marja de timp pana cand puterea lui de curatire sa poata actiona. Mai buna decat terapia este profilaxia bolilor prin hrana vie. Automat aceasta aduce cu ea un fel de viata rationala in care soarele, aerul, apa, respiratia corecta, miscarea corporala si dieta, de tipul celei cu cruditati, au un rol de seama. Chiar si un regim de cruditati partial poate genera o destul de mare putere de rezistenta fata de boli. Trebuie insa indepartate, pe cat posibil, urmatoarele preparate gatite: paine alba si intermediara, prajiturile, folosirea zilnica a carnii ( cel mult o data sau de doua ori pe saptamana), ouale fierte, laptele fiert sau pasteurizat, alimentele grase sau preparate in grasime, zaharul rafinat, slanina, ciocolata, excesul de sare.


ALIMENTELE FIERTE - produc, prin metabolizare, o mare cantitate de deseuri si acizi care ajung in sange, urmand ca apoi sa fie eliminate. Intrucat organele de excretie nu sunt capabile sa faca fata unui debit atat de mare de substante reziduale, ele se depun in mare parte in corp, pricinuind multiple suferinte. Unii acizi, care se acumuleaza in incheieturi si in muschi se cristalizeaza, consecinta fiind aparitia reumatismului si artritei. Alte substante nefolositoare se depun in alte regiuni si dau nastere la ateroscleroza, hipertensiune arteriala, boli de inima, calculi biliari, boli de piele si nenumarate alte afectiuni. Cauza principala nu este frigul. umezeala sau curentul, care provoaca senzatia de oboseala si greutate in miscari, ci lipsa de enzime ca urmare a unei alimentatii deficitare.
Cauza tuturor bolilor infectioase este aceiasi: "sedimentele inutile" formate din cauza unei alimentatii gresite. Se arunca vina pe un germen, pe un agent patogen, sau pe un asa-numit virus. In realitate cauza este tot sedimentarea, fara de care virusul nu poate face nici un pas in organism. Un corp curatat de tot ceea ce nu-i este folositor, prin intermediul cruditatilor, nu se imbolnaveste. Deci merita de mii de ori macar sa incercam schimbarea regimului. Gripa constituie "o solutie de nevoie" la care face apel natura pentru a curati din cand in cand corpul, pentru ca boala prin insasi natura ei obliga la nemancare; este de-a dreptul absurd sa incerci intr-o atare situatie sa infrangi temperatura pe cale artificiala.
Multi oameni sunt atat de "plini de sedimente" incat deseori bolile ce le ameninta direct viata, sau un infarct miocardic le pun capat vietii in floarea tineretii. Nu rareori este vorba de oameni ce nu au fost niciodata bolnavi. Sanatatea lor aparenta a facut ca situatia lor sa fie cu mult mai grava, pentru ca, de-a lungul anilor, sedimentele s-au tot depozitat, ceea ce pana la urma a dus la deteriorarea totala a organismului. Nu e mai putin adevarat ca si lipsa sarurilor minerale - prin fierberea alimentelor - are o parte de vina, alaturi de formarea sedimentelor nocive, in aparitia altor boli. De cele mai multe ori medicamentele, razele, injectiile de-a dreptul otravitoare, alte tratamente si chiar si transplanturile de inima, sunt de prea putin folos, daca nu vrem sa recunoastem adevarata cauza a bolii. O inima straina transplantata intr-un corp bolnav, plin de sedimente, va ceda in curand. In orice boala, intreg corpul sufera. Iata deci de ce este o mare greseala sa tratam numai simptomele: ele pot fi comparate cu niste supape; cand una din ele va fi inchisa se vor deschide automat altele, pentru ca "murdaria" trebuie cat de cat eliminata.

luni, 8 noiembrie 2010

Jurnal Culinar - 8.nov.

"Orez" cu sos de rosii si crackersi de in

Astazi dupa ce am facut ochisori, am baut un pahar mare cu apa. Apoi mi-am pregatit un smoothie de luat la sala ( frunze de ridichi+2 banane+ faina proteica de canepa). Apoi a urmat nelipsita spirulina cu chlorella si sucul de la jumatate de lamaie.. Tot la blender mi-am pregatit o bautura delicioasa din cacao, miere, gurana si maca. Cat timp m-am aranjat am baut si licoarea minunata. Am devenit mintenas frumoasa si energizata! :))
La intoarcere de la sala am mancat crackersi de in. Pana mi-am calmat senzatia de foame.
Si pe la amiaza mi-am preparat ceea ce se vede in poza. Avem asa:
- "Orez" din telina ( telina data la robot plus un pic de praz, suc de lamaie si un pic de sare)
- crackersi de in cu legume
- "Salsa" sos ( 3 rosii + telina apio+brocoli+praz+lamaie+piper+sare) - totul blenduit
- buchetele brocoli
- felii de praz. ( prazul a fost invitatul special)

Totul a fost creat pe loc, in functie de ingredientele existente in casa! A fost delicios!

* orezul nu se poate manca crud (raw), asa ca folosim legume albe, care prin maruntire arata ca orezul.
Se poate folosi: conopida, pastarnac, telina. Evident ca nu are gust ca orezul gatit, dar este foarte bun si il recomand. Puteti incerca si reteta de aici .

ps. voi incerca sa postez descoperirile mele culinare pe blog, in limita timpului disponibil. Poate va fac pofta si incercati si voi! Asta mi-ar fi cea mai frumoasa rasplata!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...